|
1. |
Continuarea reformei curiculare:
a) organizarea învățământului pe cicluri și trunchiuri
comune;
b) dezvoltarea învățământului de scurtă durată în raport
de necesitățile actuale și de viitor ale societății;
c) realizarea unor posibilități ca absolvenții învățământului
de scurtă durată să poată trece la cel de lungă durată;
d) aprecierea cunoștințelor studenților prin note și
prin acordarea de credite care pot fi transferate (la
unități de învățământ superior similare din țară și
din străinătate), asigurându-se o mai mare mobilitate
națională și internațională);
e) reducerea încărcării programelor de învățământ;
f) evitarea suprapunerii de conținut între diferite
discipline;
g) realizarea flexibilității planurilor de învățământ;
h) modernizarea metodicii de predare și de examinare;
i) stabilirea a două categorii de discipline în raport
cu locul și rolul lor în formarea studentului, pe de
o parte discipline fundamentale, de specialitate și
complementare, iar pe de altă parte discipline obligatorii,
opționale și facultative;
j) realizarea unor criterii unice pe țară pentru examenul
de licență.
|
| 2. |
Trecerea
la sistemul modular în anii clinici. |
|
3. |
Utilizarea
metodelor audio-vizuale atât la cursuri, cât și la lucrări
practice sau stagii clinice |
| 4. |
Realizarea
unor mobilități în țările europene prin programe comunitare. |
| 5. |
Organizarea
unui centru de orientare profesională care să analizeze
aptitudinile și posibilitățile studenților care solicită
sprijin pentru alegerea specialității medicale |
| 6. |
Elaborarea unor manuale modeme în colaborare cu cadre
didactice din țară și străinătate și crearea posibilității
de îmbunătățire permanentă prin apariția de noi ediții
la intervale de 3-5 ani. |
E.
MODERNIZAREA ÎNVĂȚĂMÂNTULUI POSTUNIVERSITAR
|
| 1. |
Universitatea
de Medicină și Farmacie din Târgu-Mureș are în vedere
ca principiu de bază formarea medicală, stomatologică
și farmaceutică continuă prin:
a) creșterea și adaptarea ofertei de specializări și perfecționări;
b) adaptarea și îmbunătățirea baremurilor de pregătire
teoretică și practică, în funcție de necesități și posibilități;
c) asigurarea continuității între învățământul universitar
și cel postuniversitar prin evitarea repetărilor și suprapunerilor;
d) integrarea medicului rezident în activitatea zilnică
a clinicilor și asigurarea posibilităților de pregătire
profesională proprie;
e) includerea rezidenților în temele de cercetare ale
clinicilor;
f) stabilirea unor criterii uniforme pe țară în pregătirea
medicilor rezidenți, specialiști și primari;
g) adaptarea învățământului postuniversitar la necesitățile
de asistență medicală, stomatologică și farmaceutică. |